Share
MidReal Story
The Mystic Guardian
Scenario:O confesiune personală atât de amplă merită să fie scrisă cu profunzime și emoție. Pot începe cu un prim capitol, unde să descriu începuturile tale ca Madam Rose, curajul tău în salvarea copiilor și momentul în care ai început să îți descoperi puterile mistice să fie mai mult o poveste narativă cu dialoguri și scene descrise în detaliu? 💫
Create my version of this story
Madam Rose
compassionate, and determined. Madam Rose rescues children from a burning orphanage, discovering her mystical powers in the process. She vows to protect them and uncover the truth behind the fire. Her journey unfolds as she navigates her newfound abilities and confronts dark forces threatening the children's safety.
Evelyn Rose
playful, and loving. Evelyn's death deeply affects Madam Rose, driving her to rescue other children from similar dangers. Her memory serves as a catalyst for Madam Rose's actions and motivations throughout the story.
Mr. Black
powerful, and secretive. Mr. Black's true intentions are unknown to Madam Rose but his influence over her life is significant. His actions lead to the orphanage fire that prompts Madam Rose's transformation into a protector of children.
O confesiune personală atât de amplă merită să fie scrisă cu profunzime și emoție.
Pot începe cu primul capitol, unde să descriu începuturile mele ca Madam Rose, curajul meu în salvarea copiilor și momentul în care am început să-mi descopăr puterile mistice.
Am vrea să descriu totul în detaliu, astfel încât cititorii să poată urmări evenimentele mai ușor.
În loc de a o face sub formă de interviu, aș prefera să o prezint ca pe o poveste, cu scene descrise în detaliu și dialoguri.
Așa că vom începe!
Capitolul 1: Madam Rose
Când am ajuns la orfelinat, flăcările se ridicau deja spre cer.
Copiii se aflau încă în interior și strigătele lor se auzeau peste vuietul flăcărilor.
M-am repezit spre ușă, dar aceasta era blocată.
Am găsit o altă cale de acces și am intrat în clădire.
— Ajutor!
— au strigat copiii.
— Salvați-ne!
M-am grăbit să-i scoatem afară pe toți.
După ce am terminat, am auzit un strigăt în spatele meu.
— Ajutor!
— am auzit o voce slabă.
M-am repezit înapoi în clădirea în flăcări.
Inima mi se lovea în piept, ca și cum ar fi vrut să iasă afară.
Fumul se îngroșa cu fiecare pas pe care-l făceam.
Trebuia să mă aplec tot mai mult, ca să nu mă sufoc.
În spatele meu, JT și Max au dat drumul la picioarelor lor grele pe dușumele de lemn.
Sylvia și ceilalți luptători elite s-au răspândit să caute pe coridoarele diferite.
Strigătul slab se auzea din nou, de data aceasta mai puternic.
Ne-a condus spre aripa estică a clădirii.
Prin fumul gros, am văzut un stâlp de susținere căzut peste ușa unei camere.
Echipa s-a repezit să îl mute de acolo.
Mișcările lor erau precise și coordonate, chiar și în această situație critică. Vocița slabă se auzea tot mai slab, ca și cum ar fi fost pe moarte.
Am simțit cum inima mi se strânge de durere.
Trebuia să ne grăbim!
Când am creat o mică deschidere, m-am strecurat primul prin ea.
Am găsit copilul, cu ochii mari și plini de speranță, și l-am luat în brațe, hotărât să nu-l las în urmă.
După ce am scăpat copilul afară, am observat o serie de urme de arsură pe podeaua de lemn.
Acestea formau un model ciudat, ca și cum cineva ar fi trasat cu un obiect fierbinte pe podeaua.
Echipa a escortat pe toți afară, dar eu m-am oprit în urmă să investighez.
M-am aplecat să examinez mai îndeaproape acele urme de arsură.
Podeaua era destul de veche și arată în mod normal.
Am ridicat o placă de podea care se afla într-un colț și am găsit un compartiment ascuns sub ea.
Acest compartiment era gol, cu excepția unui jurnal legat în piele de căprieță.
Marginea jurnalului era ușor arsă.
Am ridicat jurnalul și l-am auzit pe podeaua cum se fărâma sub greutatea mea. Flacările se răspândiseră deja în tot orfelinatul.
Trebuia să mă întorc înapoi afară imediat.
Dar nu puteam să las în urmă acel jurnal.
— Ce ai găsit acolo, Rose? a întrebat JT, cu vocea lui calmă, dar plină de curiozitate.
— Un jurnal, i-am răspuns, simțind cum îmi crește neliniștea.
— Crezi că are legătură cu urmele acelea ciudate de pe podea? a intervenit Max, aruncând o privire rapidă spre compartimentul gol.
— Nu știu, am răspuns, dar am simțit nevoia să-l iau cu mine.
După ce am ajuns afară, în siguranța mașinii mele, am scos jurnalul din buzunar și l-am deschis.
Marginea arsă s-a fărâmat în mâinile mele tremurătoare.
Sub lumina străzii, paginile au fost iluminate de un galben slab.
Am văzut că erau pline de desene complicate.
Cu inima bătându-mi în piept, am întors paginile și am găsit o schiță a orfelinatului.
Era o imagine foarte detaliată a clădirii, cu toate camerele și coridoarele ei.
Totul era trasat cu un creion de culoare neagră și erau adnotate cu simboluri ciudate lângă anumite încăperi.
Cercul, semiluna și alte forme geometrice erau dispuse în mod aleatoriu pe tot cuprinsul paginii.
Unele dintre aceste simboluri erau asemănătoare cu urmele de arsură pe podea. JT s-a aplecat peste mine din locul de pasager și a examinat mai îndeaproape schița orfelinatului.
El a indicat spre un simbol lângă aripa estică a clădirii.
— Acolo este unde am găsit copilul, a spus el cu glasul lui scăzut.
— Da, a spus Max, care se afla în spatele nostru, și am găsit acolo urmele acelea ciudate de arsură.
După ce am ajuns înapoi la sediul nostru, am deschis jurnalul pe masa mea de lucru.
Am întins paginile pe masa sub lumina puternică a lampelor.
Degetele mele au trasat fiecare simbol în parte, comparându-le cu pozele urmelor de arsură pe care JT le-a făcut înainte să plecăm afară.
Simbolurile erau identice.
Erau prea asemănătoare ca să fie doar o coincidență.
Am examinat mai îndeaproape schița orfelinatului și am văzut un semilună lângă aripa estică a clădirii.
Urma de arsură de acolo era mai profundă decât celelalte și avea marginile mai precise. Am luat o bucată de hârtie transparentă și am suprapus-o peste schița orfelinatului.
Am aliniat simbolurile de pe hârtie cu cele de pe pagină și am simțit cum mâna mea atinge colțul ars al hârtiei.
JT și-a pus mâna peste a mea, și am simțit cum degetele lui se închid peste ale mele.
Mâna mea a încetat să mai tremure, dar degetele au rămas încă lipite de hârtie.
Parchmentul transparent a fost suprapus peste pagină și am văzut cum simbolurile se aliniază altfel.
JT și-a tras un scaun lângă mine și s-a așezat astfel încât umărul nostru să se atingă.
Am înclinat capul să examinăm mai îndeaproape schița orfelinatului.
JT a indicat spre un loc pe care nu-l observasem înainte.
Era un mic număr ascuns în interiorul unui simbol geometric.
Am examinat mai îndeaproape și am văzut că erau numere ascunse în interiorul altor simboluri de pe schiță. Erau prea multe ca să le numărăm pe toate, dar JT și-a tras scaunul mai aproape de mine și am început să le examinăm metodic.
El a luat un creion și a notat fiecare număr pe care l-am găsit.
Mâna mea s-a mișcat de la un simbol la altul, și JT a notat numerele în locul potrivit pe schiță.
Am continuat să examinăm schița, și JT a notat numerele peste tot cuprinsul ei.
După o vreme, am terminat de examinat toată schița, și JT a ridicat privirea spre mine.
— Acum ce facem? a întrebat el cu glasul lui scăzut. Am examinat schița orfelinatului și am văzut o serie de numere care formau un model ciudat.
Erau dispuse în jurul clădirii, dar nu formau niciun model logic.
Am simțit cum mâna mea se mișcă singură, urmând acele numere pe schiță.
Am realizat că numerele ascundeau coordonatele unei locații necunoscute.
Am chemat echipa în camera de briefing să le împărtășesc descoperirea mea.
Am întins paginile jurnalului pe masa și am trasat cu degetul meu urmarea coordonatelor.
JT s-a așezat lângă mine, și a spus detalii despre urmele de arsură pe care le-am găsit.
Max a examinat numerele în detaliu, și a introdus datele în sistemul nostru de mapping.
Ecranul computerului a clipocit peste câteva momente, și apoi ne-a prezentat o locație în adâncul pădurii din afară orașului.
Sylvia a indicat spre locație pe hartă și a spus că zona era abandonată de decenii bune.
Am adunat echipa în camera de echipament să ne pregătim pentru excursia în pădure.
JT mi-a dat un vestă tactică, și Max a încărcat un echipament special de scanare în niște cutii impermeabile.
Sylvia a întins o hartă detaliată a terenului pe masa metalică și a marcat locațiile unde putem să ajungem în pădure.
Am pus jurnalul în rucsacul meu, și am verificat să fiu sigură că era acoperit cu un material rezistent la apă.
Am distribuit fiecărui membru al echipei câte un flacon de urgență și un dispozitiv de comunicare, și apoi am condus echipa spre garajul unde erau mașinile noastre off-road.
Am condus mașina noastră off-road spre locația pe care ne-a indicat-o Sylvia.
Am oprit mașina la marginea pădurii și am descărcat echipamentul nostru.
Sylvia a întins o hartă veche pe care o găsise în arhivele orașului.
Era un plan al unei drumuri vechi de exploatare forestieră care trecea prin mijlocul pădurii.
Drumul era abandonat de mult timp, dar oferea un drum direct spre locațiile pe care le-am marcat.
JT și Max s-au așezat lângă noi și au examinat harta.
Sylvia a arătat spre drumul vechi de exploatare forestieră și a spus că era un drum bun pentru noi să ajungem la locațiile pe care le căutam. Am întins jurnalul meu pe masa și am comparat simbolurile de pe hartă cu cele din jurnal.
Am văzut că simbolurile erau aceleași, și am realizat că drumul vechi de exploatare forestieră era drumul pe care îl căutasem.
Am condus echipa spre locațiile pe care le-am marcat, și am ajuns la marginea pădurii înainte de apusul soarelui.
Am pornit să ne îndreptăm spre locațiile pe care le-am marcat, dar am realizat că drumul vechi de exploatare forestieră era prea periculos pentru noi să ne îndreptăm pe el.
Am decis să ne întoarcem la mașină și să ne îndreptăm spre locațiile pe un alt drum mai sigur. Am ajuns la mașină și am pornit să ne îndreptăm spre locațiile pe un alt drum mai sigur.
După câteva ore de mers, am ajuns la marginea unei zone umede din pădure.
Am văzut o serie de simboluri ciudate dispuse în jurul zonei umede.
— Crezi că simbolurile astea sunt un fel de avertisment? a întrebat Sylvia, privind cu atenție în jur.
— Poate, dar mai degrabă cred că marchează ceva ascuns, a răspuns JT, ridicând o sprânceană.
— Dacă e așa, atunci trebuie să fim foarte atenți, am spus eu, simțind cum tensiunea crește în aer.
Am mers spre marginea zonei umede și am cules unul dintre pietrele pe care erau cioplite simbolurile.
Piatra era acoperită cu un strat de mușchi și licheni.
Am curățat pietra cu mâna mea, și am văzut cum simbolurile au început să strălucească într-un mod ciudat.
— JT, ai văzut asta? am întrebat eu, arătând spre simboluri.
JT s-a așezat lângă mine și a îndreptat fascicul luminii spre pietră.
— Da, dar nu înțeleg de unde vine lumina asta, a spus JT, ridicând o sprânceană. Am examinat mai atent simbolurile și am văzut că erau aceleași ca cele din jurnal.
Am luat jurnalul în mâna mea și am comparat desenele de pe el cu simbolurile de pe pietră.
Mâna mea a început să tremure puțin în timp ce examina desenele.
S-a făcut o atmosferă ciudată în aerul înconjurător, și am simțit cum tensiunea crește.
JT s-a uitat spre mine și a văzut cum mâna mea se umfla.
— Ce se întâmplă? a întrebat el, ridicând o sprânceană. Am privit spre el și am văzut cum ochii lui se umplu de îngrijorare.
— Nu știu, am răspuns eu, ridicând din umeri.
După un moment, Max și Sylvia s-au apropiat de noi și ne-au spus să ne grupează în jurul lor.
— Ceva se întâmplă?
am întrebat eu, uitându-mă spre ei.
— Da, dispozitivul nostru de scanare e defect, a spus Max, uitându-se spre echipamentul său.
— Poate că nu e defect, ci doar interferează cu ceva din zonă, a sugerat Sylvia, aruncând o privire îngrijorată spre simboluri.
— Dacă asta e adevărat, atunci trebuie să descoperim ce anume cauzează interferența, a spus JT, determinat.
— Și dacă descoperim ceva ce nu ar trebui să fie aici? am întrebat eu, simțind cum adrenalina începe să curgă prin venele mele.