Share
MidReal Story
Captain's Diary
Scenario:jurnal de zbor al capitanului Dumitru Oprisiu in 300 de pagini , indragostit de zbor , de nori de cer , de locurile planetei unde a zburat , admirat de femei frumoase si mentor pentru tineri piloti , indragostit de Madam rose ,lederul organizatiei THe Rose care salveza copii de foamete , abuzuri din cele mai periculoase locuri
Create my version of this story
Dumitru Oprisiu
charismatic, and introspective. Dumitru has traveled extensively, experiencing diverse cultures and meeting fascinating people. He is deeply in love with Madam Rose, the leader of The Rose organization, which saves children from hunger and abuse. His journey takes him to various parts of the world, including Africa and Asia, where he witnesses both beauty and hardship.
Alexandru Oprisiu
adventurous, and supportive. Alexandru often accompanies Dumitru on his travels and shares in his experiences. Together they explore new places and face challenges as they navigate their careers as pilots.
Madam Rose
strongwilled, and determined. Madam Rose inspires admiration from those around her, including Dumitru Oprisiu, who deeply loves her. Her work takes her to dangerous places where she rescues children from dire situations. Her dedication to her cause is unwavering despite the challenges she faces.
Jurnal de zbor al capitanului Dumitru Oprisiu.
Volumul 1
Pagina 3 din 300 de pagini.
Mă numesc Dumitru Oprisiu, sunt pilot de profesie și pasionat de zbor.
De mic copil am visat să zbor, să ajung la locurile unde norii ating cerul, să văd lumea de sus.
Și într-un fel să mă simt liber, să mă simt zeu.
Când am ajuns la vârsta adultă am hotărât să urmez școala de aviație.
După ce am terminat școala m-am angajat la o companie aeriană ca pilot.
Am zburat pe toate continentele, am văzut locuri frumoase ale planetei noastre.
Am cunoscut oameni interesanți și femei frumoase care m-au făcut să mă îndrăgostesc de ele.
Dar nici una nu m-a făcut să mă îndrăgostesc atât de mult cum m-am îndrăgostit de Madam Rose.
Ea este liderul organizației The Rose care salvează copii de foamete și abuzuri din cele mai periculoase locuri ale lumii.
Am întâlnit-o într-un zbor spre Africa, unde ea mergea să salveze copii orfani și abuzați.
Când am aflat unde mergea ea, mi-am dat seama că ea este cea despre care am citit în ziarele de scandal.
Ea este un om foarte important, un om deosebit de bun.
Am vrut să o cunosc mai bine pe ea și astfel m-am dus spre locul ei de șezut.
Am văzut-o citind niște documente cu poze ale unor copii subțiri și flămânzi.
M-am apropiat de locul ei de șezut și am spus: "Doriți să beți o cafea?"
Ea m-a privit și mi-a spus: "Da, doriți să beți o cafea."
Am luat două pahare de cafea și mi-am așezat lângă ea.
Am întrebat-o: "Unde mergi?"
Ea s-a uitat la mine și mi-a spus: "Merg la un sat mic din Africa unde un warlord i-a forțat pe copii să muncească în mine."
Ea a continuat: "Copiii noștri au găsit o cale să ajungă la acei copii și acum noi trebuie să-i scoatem de acolo. Am găsit două drumuri sigure să ajungem la ei și astfel vom scoate douăsprezece copii."
Ea a vorbit calm și sigură, dar mâinile ei au fost strânse peste pozele copiilor. Am întrebat-o: "Cine te ajută în această misiune?"
Ea s-a uitat la mine și mi-a spus: "Noi avem o echipă specială care se ocupă cu astfel de misiuni, dar acum ne lipsesc un pilot bun care să ne ajute să evacuăm acei copii."
Când ea a spus asta, m-am aplecat spre ea ca să aud mai bine ce are de spus.
Cabinul a început să se clintească puțin când am ajuns într-un strat de turbulență.
"Te-ai gândi să te alături echipei noastre pentru această misiune?" a întrebat ea, privindu-mă cu ochii ei pătrunzători.
"Nu am mai făcut așa ceva până acum, dar sunt dispus să încerc," i-am răspuns, simțind cum inima îmi bate mai tare.
"Atunci ești exact omul de care avem nevoie," a spus ea zâmbind, iar în acel moment am știut că viața mea urma să se schimbe pentru totdeauna.
Am urmat-o spre cabină, unde erau doi oameni așezati în fața unui laptop.
Cabinul era slab luminat, dar lumina laptopului ne permitea să vedem.
Ea s-a așezat lângă ei și mi-a spus: "Uitați la aceste poze de satelit. Acesta este regiunea unde se află minele."
Am privit la pozele de satelit și am văzut o mulțime de locuri unde se aflau copii.
"Acum uitați la această poză," a spus ea, arătând spre un loc unde era o fâșie îngustă de pământ.
"Este singurul loc unde putem să aterizăm."
Am luat laptopul și am notat coordonatele locului unde putem să aterizăm.
Ea a continuat: "Noi vom porni la ora 21.00 și vom ajunge la ora 23.00. Vom fi acolo două ore și apoi vom porni spre casă."
Am întrebat-o: "Cum ne vom întoarce?"
Ea s-a uitat la mine și mi-a spus: "Vom porni spre casă pe la ora 01.00 și vom ajunge la ora 03.00." Am întrebat-o: "Cum vor ajunge copiii acolo?"
Ea s-a uitat la mine și mi-a spus: "Copiii vor fi aduși acolo de echipa noastră de pe teren."
Am întrebat-o: "Cum vor ajunge ei acolo?"
Ea s-a uitat la mine și mi-a spus: "Ei vor merge prin junglă noaptea."
Am întrebat-o: "Cum vor ajunge ei acolo noaptea?"
Ea s-a uitat la mine și mi-a spus: "Ei vor fi însoțiți de echipa noastră de pe teren."
Când am vrut să mai întreb ceva, fratele meu Alexandru m-a întrerupt spunându-mi: "Dumitru, avem o problemă."
Am auzit cum Alexandru m-a strigat și astfel am plecat spre el.
După ce am ajuns lângă el, am văzut pe JT și Max în cargo hold.
Am intrat în cargo hold și i-am întrebat: "Ce este?"
JT s-a uitat la mine și mi-a spus: "Am găsit un avion special pentru această misiune."
Ei s-au dus spre un avion mic care era așezat în cargo hold.
Am văzut că era un Cessna Caravan, dar el era modificat.
L-am întrebat pe JT: "Cum e așa?"
El s-a uitat la mine și mi-a spus: "Avionul a fost modificat de o echipă specială de ingineri. El are un landing gear mai puternic și două rezervoare de combustibil suplimentare."
El a continuat: "Avionul are și un sistem special de zbor noaptea. El poate să zboare fără lumină."
Max a spus: "Avionul are un sistem de blackout care permite să se stingă toate luminile atunci când este nevoie."
Ei au deschis ușa avionului și am văzut interiorul lui.
Cabinul era gol, dar erau două banchete lungi unde se aflau copiii.
M-am dus spre cabină și am văzut cum era modificată.
Instrumentele erau night vision compatible, astfel încât să se poată vedea noaptea.
Totodată, erau niște radar jammers care să nu se poată detecta avionul.
Am verificat totul și am văzut că totul era în ordine.
Mâinile mele au urmat contururile instrumentelor și au atins butoanele care controlau avionul.
Totul era în ordine, dar configurația instrumentelor era puțin diferită față de cea standard.
Trebuia să mă obișnuiesc cu ea înainte să pornim spre misiune. Am întrebat pe Max: "Cine este proprietarul avionului?"
Max mi-a răspuns calm: "Nu întreba, doar zboară."
Am auzit cum el a închis ușa avionului și astfel am rămas singur în cabină.
M-am așezat pe scaunul pilotului și am deschis manualul tehnic al avionului.
El era gros și avea multe pagini.
Am pornit să citesc, dar lumina slabă de la tavanul cabinului m-a obligat să mă aplec spre manual.
Am văzut cum instrumentele erau așezate într-un mod special pentru ca să se poată vedea noaptea.
Totodată, erau niște butoane speciale care controlau radar jamming și night vision.
Am urmat diagrama de funcționare a night vision și am făcut niște notițe despre radar jamming sequences.
Cabinul era mic și strâmt, dar totul era în ordine.
Am ajuns la partea de emergency procedures și am citit-o cu atenție.
Totul era în ordine, dar am văzut un lucru ciudat.
La sfârșitul manualului tehnic era o carte subțire care era așezată între ultimele pagini.
Am scos-o și am văzut că erau niște hărți.
Hărțile erau ale regiunii unde se aflau minele.
Erau niște locuri unde se aflau avioanele și unde se aflau punctele de radar.
Totodată, erau niște locuri unde se aflau copiii.
Am văzut cum hărțile erau desenate de mâna unui om.
Erau niște locuri unde se aflau niște landing strips ascunse și unde se aflau niște safe corridors pentru ca să se poată evita radarul.
Totodată, erau niște locuri unde se aflau niște emergency landing sites.
Hărțile erau desenate de mâna unui om care cunoaștea foarte bine regiunea și locurile unde se aflau avioanele și punctele de radar. Am deschis hărțile pe consola din cabină și am comparat-o cu ruta noastră de zbor.
Ruta noastră de zbor trebuia să fie schimbată pentru ca să se poată evita punctele de radar.
Totodată, hărțile arătau niște locuri unde se aflau niște drumuri care permiteau să se ajungă la minele de copii fără să se detecteze.
Am urmat drumul pe hartă și am văzut cum el permitea să se ajungă la minele de copii în doar 30 minute.
Totodată, drumul permitea să se evite punctele de radar și să se ajungă la minele de copii fără să se detecteze. Am auzit pași spre cabină și astfel am închis hărțile în buzunarul meu.
După ce pașii s-au apropiat, am auzit cum ușa cabinului a fost deschisă.
M-am uitat în sus și am văzut silueta Madam Rose care se afla în fața ușii cabinului.
Era așezată în fața luminii slabe de la tavanul cabinului, astfel încât nu se putea vedea chipul ei.
Totuși, am văzut cum ea a ridicat mâna și mi-a făcut un semn să mă așez pe locul co-pilotului.
Am făcut ce mi-a spus și am văzut cum ea s-a așezat pe locul pilotului.
Am întrebat-o: "Unde este ultima destinație după ce salvăm copiii?"
Ea a schițat un zâmbet și a spus: "După ce salvăm copiii, vom zbura spre un compound special în Tanzania. El are personal medical și consilieri pentru copii."
Am întrebat-o: "Cum este compoundul?"
Ea a răspuns: "Compoundul este un loc special unde se aflau niște oameni care au fost salvați de noi. Ei sunt învățați să se apere singuri și să se protejeze de orice pericol."
Am întrebat-o: "Cum vom ajunge la compound?"
Ea a schițat un zâmbet și a spus: "Vom primi coordonatele exacte după ce salvăm copiii." Am văzut cum ea a scos un plic sigilat din buzunarul ei.
Plicul era sigilat cu ceară roșie și avea un sigiliu special pe el.
Ea a deschis plicul și a scos niște hărți și coordonatele exacte ale compoundului.
Hărțile erau ale regiunii unde se afla compoundul și coordonatele erau ale locului unde trebuia să ajungem.
Am văzut cum ea a făcut niște semne speciale pe hartă pentru ca să se poată vedea unde trebuia să ajungem.
Am privit-o pe Madam Rose și am înțeles că nu mai era cale de întoarcere.
Am studiat conținutul plicului și ea a arătat spre niște puncte speciale de pe hartă.
Am văzut cum coordonatele erau ale unui loc în Tanzania, în locuri sălbatice.
Trebuia să ajungem acolo în doar 30 minute.
Am introdus coordonatele în sistemul de navigare și am verificat fiecare număr în parte.
Instrumentele avionului erau special concepute pentru a se vedea noaptea, astfel încât lumina slabă nu m-a deranjat.
Am făcut o ajustare de 15 grade spre sud-est și am văzut cum avionul s-a schimbat de direcție.
Am uitat pe geamul cabinului și am văzut cum se afla lumea africană sub noi.
Totul era luminat de lună și am văzut cum se aflau niște munți și niște râuri care se întindeau spre orizont.
Madam Rose a spus: "Trebuie să fim atenți, există patrule care monitorizează zona."
Am întrebat-o: "Ce facem dacă suntem descoperiți?"
Ea a răspuns calm: "Avem un plan de rezervă, dar sper să nu fie nevoie să-l folosim."
Am văzut cum ea a ajuns spre un panou de comenzi special care se afla sub clusterul principal de instrumente.
Panoul era ascuns sub un alt panou și nu-l văzusem până atunci.
Mâna ei a făcut niște mișcări speciale și a deschis un buton special.
Luminile exterioare ale avionului au fost stinse, astfel încât nu mai erau vizibile din afară.
Zgomotul motorului s-a redus la un nivel aproape inaudibil.
Am uitat pe geamul cabinului și am văzut cum umbra noastră pe nori s-a dispărut.
Am văzut radarul și am observat cum trei avioane patrule se aflau la 30 de mile vest de noi.
Madam Rose a schimbat altitudinea avionului și am coborât într-un vârf de munte unde se afla o vale specială.
Valea era ascunsă de radar și Madam Rose a controlat avionul cu mare atenție.
Am întrebat-o: "Cum ai reușit să obții toate aceste informații?"
Ea a răspuns cu o voce joasă: "Am lucrat ani de zile sub acoperire pentru a câștiga încrederea celor care conduc aceste operațiuni."
Am privit-o surprins și am spus: "Deci, ești mai mult decât un simplu pilot."
Ea a schițat un zâmbet și a spus: "Sunt o mulțime de lucruri care se aflau în spatele operațiunilor mele."
Am văzut cum ea a adus avionul spre vale.
Valea era lungă de doar 200 de metri și se afla la altitudinea de 1.500 de metri.
Am uitat pe geamul cabinului și am văzut cum lumina lunii era vizibilă pe vale.
Am văzut cum Madam Rose a controlat avionul spre vale și am simțit cum el a început să coboare.
Ea a făcut niște ajustări fine ale altitudinei și am văzut cum avionul s-a apropiat de vale.
Am văzut cum ea a făcut niște semne speciale cu mâna ei și am înțeles că ea era special concepută pentru a zbura în condițiile acestea.
Am văzut cum valea s-a apropiat de noi și am înțeles că ea avea nevoie să coboare în vale. Am uitat pe geamul cabinului și am văzut cum valea s-a apropiat de noi.
Am întrebat-o: "Cum poți să vezi valea noaptea?"
Ea a răspuns: "Am o vedere specială, pot să văd în condițiile acestea."
Am uitat pe geamul cabinului și am văzut cum valea s-a apropiat de noi.
Era un loc special conceput pentru a fi utilizat ca pistă de aterizare.
Pista era făcută din pământ bine compactat și avea un acoperiș special pentru ca să nu se poată vedea noaptea.
Madam Rose a făcut niște ajustări fine ale altitudinei și am înțeles că ea avea nevoie să coboare în piste.
Am întrebat-o: "Cum poți să vezi pista noaptea?"
Ea a răspuns: "Am o vedere specială, pot să văd în condițiile acestea."
Am simțit cum roțile avionului au atins pământul, iar în acel moment am știut că misiunea noastră abia începea.